duminică, 1 martie 2015

Recomandare de carte: Viata Parintelui Arsenie Papacioc

Intre timp si vesnicie. Viata Parintelui Arsenie Papacioc 

http://bit.ly/1E7mKUH
       Autorul, Sorin Alpetri, ucenic apropiat al Parintelui de mai bine de 20 de ani, a reusit sa creioneze cu finete si autenticitate chipul parintelui Arsenie, din primii ani ai copilariei petrecute in satul natal Misleanu, strabatand apoi perioadele zbuciumate ale istoriei, urmarindu-i destinul fascinant prin inchisorile regimului carlist, antonescian si comunist, in pustie, apoi prin diferitele manastiri unde a fost permanent urmarit de securitate si pana in amurgul vietii sale pamantesti, savarsite la manastirea de la Techirghiol. Chiar daca se vor mai scrie biografii ale parintelui Arsenie Papacioc, mai complete poate, sau mai academice, aceasta carte va ramane de mare valoare, in primul rand prin faptul de a fi adunat amintirile povestite de parintele insusi despre viata sa.
 
    Un fragment din carte: "Ca să poată sluji Liturghia, Părintele a luat din curtea închisorii, în timpul unei plimbari, un cui, o piatră şi două beţişoare. Cuiul pentru a-l folosi drept copie, piatra în loc de Sfantul Disc iar beţişoarele pentru a forma cu ele o cruce. Cu acestea slujea zilnic Sfânta Liturghie. A trecut uşor peste toate greutăţile întâmpinate şi a improvizat simplu şi practic toate ustensilele care-i erau necesare şi de care bineînţeles aici era lipsit. În loc de epitrahil, fără de care nu se poate face Sfânta Slujbă, a făcut un lanţ din sfoarăpe care dimineaţa îl trece cu multă evlavie pe după gât după ce mai întâi îl binecuvinteaza, iar după ce termină slujba, îl înfăşoară pe după un nasture de la haină. Soba ţine loc de Sfânta Masă iar Sfânta Cruce e din două beţe minuscule păstrate desfăcute pentru a nu da nimic de bănuit în buzunarul din dos al hainei. Pe acestea le potriveşte cu multă grijă pe sobă înainte de a începe slujba de dimineaţă şi pune în faţa lor un lemn mai gros, pentru a nu fizărit prin vizetă. Sfântul Disc e dintr-o bucată de lemn pe care o poartă cu multă grijă în buzunarul din dos al pantalonilor. Cana de apă ţine loc de Sfântul Potir în care pune apă în loc de vin şi painea o opreşte din raţia primită dimineaţa, tăind cu un anumit ritual numai din partea de deasupra ca din Sfântul Agnet, Singurul lucru care-i lipseşte e Sfântul Antimis pe care nu-l mai poate improviza, pentru că aici trebuie os de mucenic. Avea şi din ăsta la început, o bucăţică din moaştele Sfântului Mercurie, dar le-a pierdut cu multă durere într-o percheziţie din Jilava.Până la ora 7, când vine deschiderea, Liturghia se termină şi urmează momentul Impărtăşirii când fiecare din cei din cameră trec pe rând primind câte obucăţică de pâine şi câte o înghiţitură de apă. Eu fac slujba ca la biserică şi dacă bunul Dumnezeu vede nevoinţa noastră şi vrea, pâinea asta şi apa este chiar Trupul şi Sângele său, încerca Părintele să scuze lipsurile în care era obligat să oficieze slujba şi, pentru că această practică este oficiată zilnic, acum fiecare, pe rând, dă din pâinea sa bucata care e folosită a doua zi ca Sfânta Impărtaşanie. Nu era Împărtăşanie dar era mai mult decât anafura, spunea Părintele cand rememora acele vremuri."

http://bit.ly/1E7mKUH

joi, 26 februarie 2015

- o carte ca un adevarat balsam mangaietor pentru suflet 

 

    Cuvantul autorului: "Suflet drag care citesti aceste randuri, oricare ai fi si de oriune ai fi, nu stiu usile sau ferestrele tale ce cantec canta. Sa nu-ti pese niciodata de ce cred altii! Gura lumii o inchide doar buza mormantului Viata este ca o carte inchisa din care ei vad doar titlul. Adevarul il cunosti doar tu!"

Un fragment din carte:
"Nu  conteaza ce ai pierdut in viata, ci ce ti-a ramas.  Multumeste  lui  Dumnezeu,  bucura-te    si mergi mai departe ! Daca ai cazut de pe cal si nu te-ai ridicat atunci, sa nu ramai la podea ! Orice s­ar intampla, sus inapoi, sus pe cal! Desigur ca e rau, fireste ca e greu, sigur ca e alta situatia si nu o sa fie  niciodata  ca  inainte...   Priviri   ascutite, grimase,  susoteli pe la colturi, multe interjectii si puncte de suspensie... Iti asumi, iti faci inventarul si mergi  mai  departe  cu  ce   stii ca  ti-a  ramas, indiferent ca e doar o firimitura de bine: Cine nu a gresit niciodata cu nimic?! Totul se poate repara an  afara  de  moarte! O data  ce  am  murit   s-a incheiat   lucrarea.   Pana   atunci,   orice   se   poate reface.   Organismele   noastre,   creierele   noastre, natura, toate au capacitatea de a se restructura. Ce ai pierdut acum, aici, vei  primi-gasi in alta parte, numai sa ai puterea si mintea sa vezi si sa gasesti noi poteci...
Viata nu e doar o simpla autostrada dreapta pe care sa o poti parcurge cu o viteza foarte mare, sa nu iti dai seama cand  ai finalizat-o si ai ajuns  la Destinatie. Viata inseamna si drumuri  accidentate, gropi,   curbe,   suisuri si coborasuri,  popasuri, intersectii,  sensuri  giratorii , sens  unic,  semafor, etc. Viata e un drum parcurs pc indelete, chiar daca unii il  termina  brusc, alergati fiind de zbuciumul colosal al lumii acesteia. Viata inseamna sa mergi pe  partea  dreapta   a  drumului,   sa   fii  optimist, pozitiv, sa vezi binele din orice rau, lumina din intuneric.
Sa incercam  o clipa  sa mai si iesim  din  cea mai grea lupta; lupta cu noi insine. Avem o placere bolnava in a condamna, a uri, a critica, a arata cu degetul,   a  ne  indreptati-justifica.  Uitam  sa   ne punem in pielea celui de langa noi. Nu mai avem vreme de pretuit. Probleme sunt peste tot in lumea aceasta,  de  noi  depinde  cum ne  raportam  la ele, cum relationam, limbajul comun. Acolo unde sunt probleme, sunt si oportunitati, dar mai ales, lectii de viata. In momentele cruciale ale vietii omul  se descopera, se maturizeaza, creste, ceas cu ceas, pas cu pas. Operatiile pe suflet deschis le simtim, deoarece nu au anestezie, fiind clipe de intalnire cu Dumnezeu.
Nu mai e timp sa traim povestea altora, sa ne framantam pentru   ipotetice   treburi   din   viitor, pentru  greselile  celor  din  jur  sau  sa  ramanem pironiti  intr-un  trecut  pe  care  nu  il  mai  putem schimba.  Nu isi au  rost  noptile transformate  in zi atunci  cand  toate culorile  se transforma  parca in gri.  Pietrele  vietii le mai dam  jos, obstacolele le mai  ocolim,   ne  mai  odihnim,   ne  mai stergem fruntea,  mai  tragem  aer  in  piept, facem  o  cruce mare si mergem mai departe. Toatc trec si intr-un final, oricum ar fi, va fi bine !
Greutatile, necazurile,  suferintele  ne modeleaza caracterul in viata. Atunci cand durerea iti  curge  prin  vene, inveti  Adevarul  vietii.  Orice faptura are o stralucire interioara, data de Doamne, oameni, intamplari, locuri, carti, etc. Vibratiile de orice fel pe care le traim in lume ne invata  ca nu exista   “nu   se   poate”.   Iertand,   binecuvantand, iubind,   orice   se   poate  ! Nu   avem   suficienta credinta,   speranta,  vise,   libertate   interioara si fireste ca suferim.  Natural, autentic,  firesc, cu  un suspin  al firii, fiecare om a ars pe pamant pacatul macar  cu o lacrima, invatand  ca  totul  se  poate repara, totul !   Mai ales dupa ce gusti din bucuria de a ierta si a fi iertat!"
Cartea poate fi cumparata de aici cu transport gratuit in orice localitate din tara.

luni, 16 februarie 2015

Pe Cararea Raiului - Convorbiri Duhovnicesti Cu Ioan Al Muntilor

 (Prima carte cu IPS Ioan, noul Mitropolit al Banatului, pana de curand Arhiepiscop al Covasnei si Harghitei)



Cumparati cartea

O carte mult asteptata cu invataturile si cuvintele de suflet folositoare ale vrednicul ierarh IPS Ioan, numit de curand Mitropolit al Banatului, dar care se numeste atat de simplu in smerenia sa "Ioan al muntilor".

Cateva fragmente din carte:
"Drumul nostru pe sub soare este scurt, iar drumul pana la poarta Raiului este de o prescura.
Daca iti iei ca merinde o prescura, cand vei pleca din lumea aceasta, ea iti va ajunge pana la poarta Raiului. Aici, Dumnezeu Îsi hraneste fiii cu prescura, iar in Rai cu lumina harului dumnezeiesc. Aici pres­cura, acolo lumina!
Iata hrana pentru vesnicie! Iata o sfanta si bine­cuvantata diada! Romanul cultiva grau si vita de vie, ceea ce il facea sa se gandeasca mereu la prescura si la potir.
Atunci, la Constantinopol (1714), moartea a frant o stanca romaneasca – Brancovenii. În istoria neamului nostru romanesc avem multe pilde de martiri. Mar­ti­rul este martorul vietii, iar calaul este martorul mor­tii. Romania este un antimis plin cu multe sfinte moaste pe care noi azi slujim lui Dumnezeu."

Doamne, du neamul nostru acolo unde dorul nu mai doare!
† Ioan al Muntilor

Cartea (de 360 pagini) poate fi cumparata de aici la pretul de 20 lei cu transport gratuit prin curier in orice localitate din tara.

miercuri, 11 septembrie 2013

O carte ortodoxa deosebita: Nesfintii sfinti si alte povestiri - Arhim. Tihon Sevkunov


A fost cea mai bine vândută carte din Rusia în anul 2012. În acest scurt timp, cartea a fost retipărită de şase ori, ajungând la un tiraj de 1100000 de exemplare şi fiind tradusă în engleză, greacă, sârbă, română şi în alte limbi.

Un fragment din carte:

"Odată, într-o seară caldă de septembrie, câţiva fraţi începători ai Mănăstirii Pecerska din Pskov, pe atunci încă foarte tineri, furişându-ne pe coridoare şi galerii, printre vechile ziduri mănăstireşti, am ajuns undeva sus pe un deal, deasupra livezii şi a unor lanuri, unde ne-am aşezat confortabil.

Stând de vorbă, am început să ne amintim cum a ajuns fiecare dintre noi la mănăstire. Şi cu cât ne ascultam mai mult unul pe altul, cu atât mai mult ne minunam.

Era anul 1984. Noi eram doar cinci. Patru crescuserăm în familii necredincioase şi nici al cincilea, care era fiu de preot, nu avusese despre cei ce pleacă la mănăstire nişte concepţii prea diferite de ale noastre, care erau pur sovietice.

Cu un an în urmă toţi eram convinşi că în vremea noastră merg la mănăstire ori oamenii fanatici, ori oamenii disperaţi, neîmpliniţi în viaţă. Numai aceştia! Şi, în plus, victimele iubirii neîmpărtăşite.

Dar, uitându-ne unul la altul, am văzut cu totul altceva.

Cel mai tânăr dintre noi împlinise optsprezece ani, iar cel mai în vârstă douăzeci şi şase. Toţi eram nişte tineri sănătoşi, puternici şi simpatici.

Unul terminase cu brio facultatea de matematică din cadrul universităţii, altul, în ciuda vârstei lui, devenise pictor renumit în Leningrad. Altul petrecuse prima parte a vieţii la New-York, unde lucra tatăl său, şi venise la mănăstire în al treilea an de facultate.

Cel mai tânăr, fiul de preot, un sculptor talentat, doar ce terminase studiile la şcoala de artă. Iar eu, de asemenea, nu demult terminasem facultatea de scenaristică la VGIKI.

In general, cariera profesională a fiecăruia promitea să devină foarte înfloritoare pentru noi cei eram tineri atunci.

De ce dar veniserăm la mănăstire şi doream din tot sufletul să rămânem pentru totdeauna aici?

Răspunsul la această întrebare îl ştiam bine.

Pentru că fiecăruia dintre noi i se revelase o lume minunată, care nu poate fi asemănată cu nimic. Şi această lume era mult mai atrăgătoare decât cea în care ne petrecuserăm până atunci acei puţini ani, care în felul lor fuseseră destul de fericiţi...

Despre această lume minunată, în care oamenii trăiesc după cu totul alte legi decât în viaţa obişnuită, despre această lume nesfârşit de luminoasă, plină de iubire şi de descoperiri îmbucurătoare, de nădejde şi de fericire, de ispite, de biruinţe şi de aflarea sensului smereniei şi, mai ales despre manifestările minunate ale puterii şi ajutorului lui Dumnezeu, vreau să povestesc în această carte.

Nu a fost nevoie să născocesc nimic, tot ceea ce veţi citi aici s-a petrecut în realitate. Mulţi dintre cei despre care voi povesti trăiesc şi astăzi."

Cartea se poate comanda de aici la pretul de 28,50 lei cu transport gratuit (cel mai mic pret din toate magazinele).
Sa va fie spre folos!

luni, 25 octombrie 2010


Rugaciune
Radu Gyr

Stapane-nsangerat, Domn al luminii
si Vesnicie limpede, Iisuse !
Tu, care ai primit pe frunte spinii
si cuie-adanci in mainile-ti supuse,

Tu, Domn al Rastignirii si-nvierii
care din cruce ne-ai facut lumina
si Rasarit din ranile tacerii
si cantec din osanda-ti fara vina -


da-ne-nclestarea Ta, da-ne puterea
din ceasul pironirii-nsangerate,
sa ne primim si cuiele si fierea
ca Tine-n marea Ta siguratate.


Pe fruntea tarii zambetul ti-l pune
si Neamul care-acum osanda-si duce
invata-l Tu amara rugaciune
din clipele suirilor pe cruce.


Cu mana Ta ca borangicul lunii,
din rani opreste sangele fierbinte,
inchide-n piepturi geamatul furtunii,
saruta-i tarii lacrimile sfinte !


si sus pe crucea crancena, pe care
sta Neamul nostru-nsangerat, Tu scrie,
Iisuse, un aprins inel de soare,
ca semn al invierii ce-o sa vina.


si spune mortilor din lut sa nu blesteme,
ci sub trifoi, sub damburi, sub secara,
sa-astepte pasii Tai calcand prin tara
si semnul muntilor ce vor aprinde steme.


Stapane-nsangerat, Domn al luminii
si Vesnicie limpede, Iisuse !
Tu, care ai primit pe frunte spinii
si cuie-adanci in mainile-ti supuse,

Tu, Domn al Rastignirii si-nvierii
care din cruce ne-ai facut lumina
si Rasarit din ranile tacerii
si cantec din osanda-ti fara vina -

da-ne-nclestarea Ta, da-ne puterea
din ceasul pironirii-nsangerate,
sa ne primim si cuiele si fierea
ca Tine-n marea Ta siguratate.

Pe fruntea tarii zambetul ti-l pune
si Neamul care-acum osanda-si duce
invata-l Tu amara rugaciune
din clipele suirilor pe cruce.

Cu mana Ta ca borangicul lunii,
din rani opreste sangele fierbinte,
inchide-n piepturi geamatul furtunii,
saruta-i tarii lacrimile sfinte !

si sus pe crucea crancena, pe care
sta Neamul nostru-nsangerat, Tu scrie,
Iisuse, un aprins inel de soare,
ca semn al invierii ce-o sa vina.

si spune mortilor din lut sa nu blesteme,
ci sub trifoi, sub damburi, sub secara,
sa-astepte pasii Tai calcand prin tara
si semnul muntilor ce vor aprinde steme.

si spune mortilor de sub troite sfinte
ca va veni candva o dimineata
cand Neamu-ntreg va fulgera la viata,
cuminecat prin mortii din morminte.


Vezi, Viata?


Vezi, Viata?
Radu Gyr
 
Vezi, Viata ? Eu inca mai traiesc
Si inca iti mai fac reverente
Cu-aceste gunoaie si zdrente,
Cu-n rest de prapad omenesc.

Vezi, Viata ? Eu inca mai surad
Prin lacrima-acestei argile,
Cu moartea tipand in pupile,
Cu ochii dezastrului had.

Vezi, Viata ? Eu inca ma scol
Din iad, din dezgust, din lesie,
Din ce-a vrut durerea sa fie,
Din crancenul meu vitriol.

Vezi, Viata ? Eu inca mai lupt
Din bietele mele morminte,
Din dragostea-mi inca fierbinte,
Dur ne-mpacatul meu intrerupt.

Vezi, Viata ? Eu inca mai sper
Si zilnic din mine mananca
Mocirla si inca, si inca...
Si eu tot te vreu, tot te cer.

Stiu ca sunt lut


Stiu ca sunt lut
 Radu Gyr
 
Stiu ca sunt lut, dar nu stiu cine
mi-a pus în piept albine stranii,
sa-mi scoata mir din maracine,
din balarii, impartasanii.

Minunea mea se-ntampla vie
din mofturi mici si biete fleacuri…
Un colt de-al meu e-o-mparatie,
o zi de-a mea rasfrânge veacuri.

De nu strâng marile in brate,
prin câte-o balta tot deretic
si gheara mea tot sta sa-nhate
din orice taina câte-un petic.

Si daca-ncalecat pe-o raza
ea nu ma urca-n cer, incalte
de-o schioapa-n aer tot cuteaza
peste cotete sa ma salte.

Metanie



Metanie
Radu Gyr


Doamne, fa din umilinta
pod de aur, pod inalt.
Si din lacrima, velinta,
ca pe-un pat adanc si cald.

Din lovirile nedrepte,
faguri faca-se si vin.
Din infrangeri, scari si trepte;
din caderi, urcus alpin.

Din otrava pusa'n cana,
fa miresme ce nu pier.
Si din fiecare rana,
o cadelnita spre cer.

Si din orisice dezastru
sau crepuscul stins in piept,
Doamne, fa lastun albastru
si da zambet intelept.

Cantec deplin



Cantec deplin

de Radu Gyr
N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi;
surâd numai acei care suspină
Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai
cu mâna ta n-ai unge răni străine
N-ai jindui după un colţ de rai
de n-ai purta un strop de iad în tine.
Căci nu te-nalţi în slăvi până nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amară.
Şi dacă-nvii cu cântecul de azi
e c-ai murit cu lacrima de-aseară.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Traiesc flamand




Trăiesc flămând

Valeriu Gafencu


Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie,
Frumoasă ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie;
Potirul florii e o-mpărăţie.

Când răii mă defaimă şi mă-njură
Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă,
Potirul lacrimilor se revarsă
Şi-mi primeneşte sufletul de zgură,
Atunci Iisus de mine mult Se-ndură.

Sub crucea grea ce mă apasă sânger
Cu trupu-ncovoiat de neputinţă,
Din când în când din cer coboar-un înger
Şi sufletul mi-l umple cu credinţă;
M-apropii tot mai mult de biruinţă.

Mă plouă-n taină razele de soare,
Iisus m-adapă-n veci cu Apă Vie,
Grăuntele zvârlit în groapă-nvie
Cu haina îmbrăcat, de sărbătoare;
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie.

Sub flacăra iubirii arzătoare
Din zori de zi şi până-n noapte-aştept,
Te chem şi noaptea, ghemuit cu capu-n piept:
Iisuse, Iisuse!
Încet mă mistui, ca o lumânare.

joi, 14 ianuarie 2010

Măiastră suferinţă


MĂIASTRĂ SUFERINŢĂ
Monahia Zorica Teodosia Laţcu

O Tu, Măiastră suferinţă,
Cu dor cuprinzi
Întreaga mea fiinţă.
În ea aprinzi
Lumini de cunoştinţă,
Mă-nveţi întreg
Adâncul omenesc,
Mi-arăţi sublimul
Cel Dumnezeiesc,
Mă-nveţi să trag hotare firii
Şi să-nţeleg întinderea . iubirii
Îmi luminezi cu flăcările Tale
Nemărginirea Lumii siderale.
Mă duci adânc, tot mai adânc,
În jos,
Mă urci pe culmi de bine
Şi frumos.

Mă duci în voia Ta să mă struneşti
Să mă înalţi mereu şi să mă creşti
S-ajung pân' la măsuri Dumnezeieşti,
Să-mi speli cu lacrimi ochii ne-ncetat
Ca vasul meu să fie-n veci curat.
În tălpi şi-n mâini să-mi baţi mereu piroane
Să-mi răstigneşti pornirile avane,
Cu biciul tău de joc să mă loveşti
De tot ce-i lume să mă curăţeşti,

Din harul Tău să-mi dai, mereu
Să-mi dai
Blândeţea, mila, dragostea din rai,
Pe Crucea ta măiastră suferinţă,

Să-nalţi la Cer săraca mea fiinţă.

duminică, 3 ianuarie 2010

Ruga mea - Zorica Latcu Teodosia


Ruga mea - Zorica Latcu Teodosia

Doamne, pentru toata saracia sfanta,
Pentru calea alba in singuratate,
Pentru istovirea carnii sfasiate,
Pentru cuiul care-n palma se-mplanta.

Pentru stralucirea lacrimii curate,
Pentru dorul tainic, care-n suflet canta,
Oasele sarmane bine Te cuvanta,
Pentru toate-acestea, Doamne, pentru toate.

Pentru ca Tu, Doamne, esti nespus de mare,
Pentru ca Esti Unul in desavarsire
Pentru ca Esti Insusi vatra de iubire.

Soarele de dreptate, blanda desfatare,
Pentru ca esti slava, mila si-ndurare,
Pentru toate acestea, Iti aduc marire.

RIDICA-TE GHEORGHE, RIDICA-TE IOANE de Radu GYR


  • RIDICA-TE GHEORGHE, RIDICA-TE IOANE

    de Radu GYR

    Nu pentru-o lopata de rumena paine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru vazduhul tau liber de maine, ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

    Pentru sangele neamului tau curs prin santuri, pentru cantecul tau tintuit in piroane, pentru lacrima soarelui tau pus in lanturi, ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

    Nu pentru mania scrasnita-n masele, ci ca sa aduni chiuind pe tapsane o claie de zari şi-o caciula de stele, ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

    Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi si-n ea sa te-afunzi ca un cer in bulboane si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Si ca sa pui tot sarutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane, pe toate ce slobode-ti ies inainte, ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

    Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii! Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Si sus, spre lumina din urm'-a furtunii, ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Impacare - Zorica Latcu Teodosia



Impacare - Zorica Latcu Teodosia

Cu sufletul spre Domnul am strigat:
Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Ma ţine lutul meu, de lut legat,
Şi-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.

Spre Tine merge dorul meu întreg,
La Tine-mi este orişice dorire.
Ci lasă-mă de lut să mă desleg,
Să vadă sufletu-mi a Ta mărire.

Mi-e sete de odihnă, Doamne-al meu,
Mi-s mâinile şi tălpile o rană.
Din coastă sânge-mi picură mereu,
În drumul de păcat şi de prihană.

Primeşte-mi, Bune, sufletul stingher,
Găteşte-mi Însuţi locul de hodină,
Mă lasă astăzi să mă înalţ la cer,
Dezleagă-mă de haina mea de tină.

Şi glasul Domnului grăi răspuns:
Durerea ta mă sfâşie de milă,
Cînd plînsul tău la mine a pătruns,
Mi-a înflorit o rană-n piept, copilă.

Ridică-n slavă ochii tăi uimiţi
Şi-mi vezi durerea spinilor pe frunte;
Priveşte-n ochii mei de plâns topiţi
Şi-n palme vezi-mi chinurile crunte.

Eu n-am cerut atunci să vin în sus,
Deşi Părintele ceresc mi-e Tată;
Din cupă am sorbit amar nespus,
Şi cupa mea e-n veci nedeşertată.

Dar rana ta mă doare mai cumplit,
Pe cruce-am sângerat şi pentru tine!
Te-am cunoscut din veci şi te-am iubit,
Şi-i grea povara dragostei depline.

Şi-am îngânat, cu duhul umilit:
Primeşte-mă-n iubirea Ta cerească,
Şi lasă Doamne-n lutul istovit,
Dureri şi răni în sânge să-nflorească.