Recomandare de carte: Viata Parintelui Arsenie Papacioc

Intre timp si vesnicie. Viata Parintelui Arsenie Papacioc 

http://bit.ly/1E7mKUH
       Autorul, Sorin Alpetri, ucenic apropiat al Parintelui de mai bine de 20 de ani, a reusit sa creioneze cu finete si autenticitate chipul parintelui Arsenie, din primii ani ai copilariei petrecute in satul natal Misleanu, strabatand apoi perioadele zbuciumate ale istoriei, urmarindu-i destinul fascinant prin inchisorile regimului carlist, antonescian si comunist, in pustie, apoi prin diferitele manastiri unde a fost permanent urmarit de securitate si pana in amurgul vietii sale pamantesti, savarsite la manastirea de la Techirghiol. Chiar daca se vor mai scrie biografii ale parintelui Arsenie Papacioc, mai complete poate, sau mai academice, aceasta carte va ramane de mare valoare, in primul rand prin faptul de a fi adunat amintirile povestite de parintele insusi despre viata sa.
 
    Un fragment din carte: "Ca să poată sluji Liturghia, Părintele a luat din curtea închisorii, în timpul unei plimbari, un cui, o piatră şi două beţişoare. Cuiul pentru a-l folosi drept copie, piatra în loc de Sfantul Disc iar beţişoarele pentru a forma cu ele o cruce. Cu acestea slujea zilnic Sfânta Liturghie. A trecut uşor peste toate greutăţile întâmpinate şi a improvizat simplu şi practic toate ustensilele care-i erau necesare şi de care bineînţeles aici era lipsit. În loc de epitrahil, fără de care nu se poate face Sfânta Slujbă, a făcut un lanţ din sfoarăpe care dimineaţa îl trece cu multă evlavie pe după gât după ce mai întâi îl binecuvinteaza, iar după ce termină slujba, îl înfăşoară pe după un nasture de la haină. Soba ţine loc de Sfânta Masă iar Sfânta Cruce e din două beţe minuscule păstrate desfăcute pentru a nu da nimic de bănuit în buzunarul din dos al hainei. Pe acestea le potriveşte cu multă grijă pe sobă înainte de a începe slujba de dimineaţă şi pune în faţa lor un lemn mai gros, pentru a nu fizărit prin vizetă. Sfântul Disc e dintr-o bucată de lemn pe care o poartă cu multă grijă în buzunarul din dos al pantalonilor. Cana de apă ţine loc de Sfântul Potir în care pune apă în loc de vin şi painea o opreşte din raţia primită dimineaţa, tăind cu un anumit ritual numai din partea de deasupra ca din Sfântul Agnet, Singurul lucru care-i lipseşte e Sfântul Antimis pe care nu-l mai poate improviza, pentru că aici trebuie os de mucenic. Avea şi din ăsta la început, o bucăţică din moaştele Sfântului Mercurie, dar le-a pierdut cu multă durere într-o percheziţie din Jilava.Până la ora 7, când vine deschiderea, Liturghia se termină şi urmează momentul Impărtăşirii când fiecare din cei din cameră trec pe rând primind câte obucăţică de pâine şi câte o înghiţitură de apă. Eu fac slujba ca la biserică şi dacă bunul Dumnezeu vede nevoinţa noastră şi vrea, pâinea asta şi apa este chiar Trupul şi Sângele său, încerca Părintele să scuze lipsurile în care era obligat să oficieze slujba şi, pentru că această practică este oficiată zilnic, acum fiecare, pe rând, dă din pâinea sa bucata care e folosită a doua zi ca Sfânta Impărtaşanie. Nu era Împărtăşanie dar era mai mult decât anafura, spunea Părintele cand rememora acele vremuri."

http://bit.ly/1E7mKUH

- o carte ca un adevarat balsam mangaietor pentru suflet 

 

    Cuvantul autorului: "Suflet drag care citesti aceste randuri, oricare ai fi si de oriune ai fi, nu stiu usile sau ferestrele tale ce cantec canta. Sa nu-ti pese niciodata de ce cred altii! Gura lumii o inchide doar buza mormantului Viata este ca o carte inchisa din care ei vad doar titlul. Adevarul il cunosti doar tu!"

Un fragment din carte:
"Nu  conteaza ce ai pierdut in viata, ci ce ti-a ramas.  Multumeste  lui  Dumnezeu,  bucura-te    si mergi mai departe ! Daca ai cazut de pe cal si nu te-ai ridicat atunci, sa nu ramai la podea ! Orice s­ar intampla, sus inapoi, sus pe cal! Desigur ca e rau, fireste ca e greu, sigur ca e alta situatia si nu o sa fie  niciodata  ca  inainte...   Priviri   ascutite, grimase,  susoteli pe la colturi, multe interjectii si puncte de suspensie... Iti asumi, iti faci inventarul si mergi  mai  departe  cu  ce   stii ca  ti-a  ramas, indiferent ca e doar o firimitura de bine: Cine nu a gresit niciodata cu nimic?! Totul se poate repara an  afara  de  moarte! O data  ce  am  murit   s-a incheiat   lucrarea.   Pana   atunci,   orice   se   poate reface.   Organismele   noastre,   creierele   noastre, natura, toate au capacitatea de a se restructura. Ce ai pierdut acum, aici, vei  primi-gasi in alta parte, numai sa ai puterea si mintea sa vezi si sa gasesti noi poteci...
Viata nu e doar o simpla autostrada dreapta pe care sa o poti parcurge cu o viteza foarte mare, sa nu iti dai seama cand  ai finalizat-o si ai ajuns  la Destinatie. Viata inseamna si drumuri  accidentate, gropi,   curbe,   suisuri si coborasuri,  popasuri, intersectii,  sensuri  giratorii , sens  unic,  semafor, etc. Viata e un drum parcurs pc indelete, chiar daca unii il  termina  brusc, alergati fiind de zbuciumul colosal al lumii acesteia. Viata inseamna sa mergi pe  partea  dreapta   a  drumului,   sa   fii  optimist, pozitiv, sa vezi binele din orice rau, lumina din intuneric.
Sa incercam  o clipa  sa mai si iesim  din  cea mai grea lupta; lupta cu noi insine. Avem o placere bolnava in a condamna, a uri, a critica, a arata cu degetul,   a  ne  indreptati-justifica.  Uitam  sa   ne punem in pielea celui de langa noi. Nu mai avem vreme de pretuit. Probleme sunt peste tot in lumea aceasta,  de  noi  depinde  cum ne  raportam  la ele, cum relationam, limbajul comun. Acolo unde sunt probleme, sunt si oportunitati, dar mai ales, lectii de viata. In momentele cruciale ale vietii omul  se descopera, se maturizeaza, creste, ceas cu ceas, pas cu pas. Operatiile pe suflet deschis le simtim, deoarece nu au anestezie, fiind clipe de intalnire cu Dumnezeu.
Nu mai e timp sa traim povestea altora, sa ne framantam pentru   ipotetice   treburi   din   viitor, pentru  greselile  celor  din  jur  sau  sa  ramanem pironiti  intr-un  trecut  pe  care  nu  il  mai  putem schimba.  Nu isi au  rost  noptile transformate  in zi atunci  cand  toate culorile  se transforma  parca in gri.  Pietrele  vietii le mai dam  jos, obstacolele le mai  ocolim,   ne  mai  odihnim,   ne  mai stergem fruntea,  mai  tragem  aer  in  piept, facem  o  cruce mare si mergem mai departe. Toatc trec si intr-un final, oricum ar fi, va fi bine !
Greutatile, necazurile,  suferintele  ne modeleaza caracterul in viata. Atunci cand durerea iti  curge  prin  vene, inveti  Adevarul  vietii.  Orice faptura are o stralucire interioara, data de Doamne, oameni, intamplari, locuri, carti, etc. Vibratiile de orice fel pe care le traim in lume ne invata  ca nu exista   “nu   se   poate”.   Iertand,   binecuvantand, iubind,   orice   se   poate  ! Nu   avem   suficienta credinta,   speranta,  vise,   libertate   interioara si fireste ca suferim.  Natural, autentic,  firesc, cu  un suspin  al firii, fiecare om a ars pe pamant pacatul macar  cu o lacrima, invatand  ca  totul  se  poate repara, totul !   Mai ales dupa ce gusti din bucuria de a ierta si a fi iertat!"
Cartea poate fi cumparata de aici cu transport gratuit in orice localitate din tara.

Pe Cararea Raiului - Convorbiri Duhovnicesti Cu Ioan Al Muntilor

 (Prima carte cu IPS Ioan, noul Mitropolit al Banatului, pana de curand Arhiepiscop al Covasnei si Harghitei)



Cumparati cartea

O carte mult asteptata cu invataturile si cuvintele de suflet folositoare ale vrednicul ierarh IPS Ioan, numit de curand Mitropolit al Banatului, dar care se numeste atat de simplu in smerenia sa "Ioan al muntilor".

Cateva fragmente din carte:
"Drumul nostru pe sub soare este scurt, iar drumul pana la poarta Raiului este de o prescura.
Daca iti iei ca merinde o prescura, cand vei pleca din lumea aceasta, ea iti va ajunge pana la poarta Raiului. Aici, Dumnezeu Îsi hraneste fiii cu prescura, iar in Rai cu lumina harului dumnezeiesc. Aici pres­cura, acolo lumina!
Iata hrana pentru vesnicie! Iata o sfanta si bine­cuvantata diada! Romanul cultiva grau si vita de vie, ceea ce il facea sa se gandeasca mereu la prescura si la potir.
Atunci, la Constantinopol (1714), moartea a frant o stanca romaneasca – Brancovenii. În istoria neamului nostru romanesc avem multe pilde de martiri. Mar­ti­rul este martorul vietii, iar calaul este martorul mor­tii. Romania este un antimis plin cu multe sfinte moaste pe care noi azi slujim lui Dumnezeu."

Doamne, du neamul nostru acolo unde dorul nu mai doare!
† Ioan al Muntilor

Cartea (de 360 pagini) poate fi cumparata de aici la pretul de 20 lei cu transport gratuit prin curier in orice localitate din tara.