duminică, 1 martie 2015

Recomandare de carte: Viata Parintelui Arsenie Papacioc

Intre timp si vesnicie. Viata Parintelui Arsenie Papacioc 

http://bit.ly/1E7mKUH
       Autorul, Sorin Alpetri, ucenic apropiat al Parintelui de mai bine de 20 de ani, a reusit sa creioneze cu finete si autenticitate chipul parintelui Arsenie, din primii ani ai copilariei petrecute in satul natal Misleanu, strabatand apoi perioadele zbuciumate ale istoriei, urmarindu-i destinul fascinant prin inchisorile regimului carlist, antonescian si comunist, in pustie, apoi prin diferitele manastiri unde a fost permanent urmarit de securitate si pana in amurgul vietii sale pamantesti, savarsite la manastirea de la Techirghiol. Chiar daca se vor mai scrie biografii ale parintelui Arsenie Papacioc, mai complete poate, sau mai academice, aceasta carte va ramane de mare valoare, in primul rand prin faptul de a fi adunat amintirile povestite de parintele insusi despre viata sa.
 
    Un fragment din carte: "Ca să poată sluji Liturghia, Părintele a luat din curtea închisorii, în timpul unei plimbari, un cui, o piatră şi două beţişoare. Cuiul pentru a-l folosi drept copie, piatra în loc de Sfantul Disc iar beţişoarele pentru a forma cu ele o cruce. Cu acestea slujea zilnic Sfânta Liturghie. A trecut uşor peste toate greutăţile întâmpinate şi a improvizat simplu şi practic toate ustensilele care-i erau necesare şi de care bineînţeles aici era lipsit. În loc de epitrahil, fără de care nu se poate face Sfânta Slujbă, a făcut un lanţ din sfoarăpe care dimineaţa îl trece cu multă evlavie pe după gât după ce mai întâi îl binecuvinteaza, iar după ce termină slujba, îl înfăşoară pe după un nasture de la haină. Soba ţine loc de Sfânta Masă iar Sfânta Cruce e din două beţe minuscule păstrate desfăcute pentru a nu da nimic de bănuit în buzunarul din dos al hainei. Pe acestea le potriveşte cu multă grijă pe sobă înainte de a începe slujba de dimineaţă şi pune în faţa lor un lemn mai gros, pentru a nu fizărit prin vizetă. Sfântul Disc e dintr-o bucată de lemn pe care o poartă cu multă grijă în buzunarul din dos al pantalonilor. Cana de apă ţine loc de Sfântul Potir în care pune apă în loc de vin şi painea o opreşte din raţia primită dimineaţa, tăind cu un anumit ritual numai din partea de deasupra ca din Sfântul Agnet, Singurul lucru care-i lipseşte e Sfântul Antimis pe care nu-l mai poate improviza, pentru că aici trebuie os de mucenic. Avea şi din ăsta la început, o bucăţică din moaştele Sfântului Mercurie, dar le-a pierdut cu multă durere într-o percheziţie din Jilava.Până la ora 7, când vine deschiderea, Liturghia se termină şi urmează momentul Impărtăşirii când fiecare din cei din cameră trec pe rând primind câte obucăţică de pâine şi câte o înghiţitură de apă. Eu fac slujba ca la biserică şi dacă bunul Dumnezeu vede nevoinţa noastră şi vrea, pâinea asta şi apa este chiar Trupul şi Sângele său, încerca Părintele să scuze lipsurile în care era obligat să oficieze slujba şi, pentru că această practică este oficiată zilnic, acum fiecare, pe rând, dă din pâinea sa bucata care e folosită a doua zi ca Sfânta Impărtaşanie. Nu era Împărtăşanie dar era mai mult decât anafura, spunea Părintele cand rememora acele vremuri."

http://bit.ly/1E7mKUH

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu